Siofor® 850

Pentru tratamentul de prediabet la adulții care au un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 (de exemplu, la pacienții cu toleranță scăzută la glucoză (IGT) și cu dereglarea conținutului glicemiei în plazmă à jeun (IFG) cât și la următoarele persoane: <60 ani, cu un IMC ≥30 kg / m 2, cu un istoric familial de diabet la rude de grad I, cu trigliceridele crescute, cu HDL colesterol redus, hipertensiune, HbA1c ≥6,0%, cu diabet gestational în anamneză) Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special, la pacienţii supraponderali, pentru un control adecvat al glicemiei în sînge. • La adulţi cu diabet zaharat de tip 2 , Siofor 850 mg poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină. • La copiii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2, Siofor 850 mg poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu insulină. La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 tratați cu clorhidrat de metformină ca terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, a fost demonstrată o reducere a complicațiilor diabetice (vezi pct. 5.1). Tratamentul cu Siofor 850 trebuie asociat cu o corecție a regimului alimentar şi efortului fizic. Doze şi mod de administrare

Adulţi cu funcția renală normală (GFR ≥90 ml/min) 2 În monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale: după masă. După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. intenţionează înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va începe tratamentul cu clorhidrat de metformină în dozele indicate mai sus. Asocierea cu insulina Asocierea clorhidratului de metformină cu insulină se poate utiliza pentru a obţine un control mai bun al glicemiei. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de un comprimat 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină se ajustează în funcţie de valorile glicemiei. Vârstnici: Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de metformină se va ajusta după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei renale (vezi pct. 4.4.) Insuficiență renală Este necesar să se determine rata de filtrare glomerulară (GFR) înainte de a începe tratamentul cu preparate care conțin metformină și cel puțin o dată pe an după începerea tratamentului. La pacienții cu risc crescut de progresie ulterioară a insuficienței renale, precum și la pacienții vârstnici, funcția renală trebuie verificată mai des, și anume la fiecare 3-6 luni. GFR ml/min (trebuie împărțită în 2-3 Comentarii suplimentare 60-89 3000 mg Este permisă reducerea dozei din cauza scăderii funcției renale. 45-59 2000 mg Înainte de a începe tratamentul cu metformină, trebuie revizuiți factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4). depășească jumătate din doza maximă. 30-44 1000 mg <30 - Metformina este contraindicată 3 Copii și adolescenți: Monoterapie şi în asociere cu insulina • Siofor 850 poate fi administrat la copii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi. • Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină o dată pe zi, administrată în timpul meselor sau după masă. După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile măsurate ale glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro intestinală. Monoterapia (prediabet) ori pe zi, dacă este necesar (de două ori pe zi 850 mg). Comprimatele filmate trebuie luate în timpul sau după mese. O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală. Pe baza unor factori de risc și de control glicemic regulat, medicul va evalua, dacă tratamentul trebuie continuat. Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii expuși în pct. 6.1. • Orice tip de acidoză metabolică acută (cum ar fi acidoza lactică, cetoacidoza diabetică), precomă diabetică. • Insuficienţă renală (GFR< 30 ml/min). • Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală, cum sunt: - deshidratare, - infecţii severe, - şoc, • Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară, cum sunt: - insuficienţă cardiacă sau respiratorie, - infarct miocardic recent, - şoc. • Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism. https://bit.ly/3eIEuNA