Tenox®

Utilizare la pacientii vârstnici La vârstnici, cresterea dozelor trebuie efectuata cu atentie (vezi pct. 4.2 si 5.2). Utilizarea în insuficienta renala La acesti pacienti amlodipina poate fi administrata în doze uzuale. Modificarile concentratiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializa.

Efectele altor medicamente asupra amlodipinei Inhibitori CYP3A4 Utilizarea concomitenta a amlodipinei cu inhibitori puternici sau cu activitate moderata asupra CYP3A4 (inhibitori ai proteazelor, antifungice azolice, macrolide, cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina cresteri semnificative ale concentratiei plasmatice a amlodipinei. Efectele clinice ale acestei cresteri a concentratiei plasmatice a amlodipinei pot fi mai accentuate la vârstnici. Astfel, poate fi necesara monitorizarea clinica si ajustarea dozei. Inductori ai CYP3A4 Nu exista date disponibile privind efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei. Utilizarea concomitenta a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, sunatoare) poate determina scaderea concentratiei plasmatice a amlodipinei. Utilizarea concomitenta a inductorilor CYP3A4 si amlodipinei trebuie efectuata cu precautie. Administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit nu este recomandata, deoarece biodisponibilitatea amlodipinei poate fi crescuta la unii pacienti, determinând potentarea efectelor de scadere a tensiunii arteriale. Dantrolen (perfuzie) La animale, au fost observate cazuri de fibrilatie ventriculara si colaps cardiovascular asociate cu hiperkaliemie atunci când verapamilul si dantrolenul au fost administrate intravenos. La pacientii susceptibili de hipertermie maligna si în abordarea terapeutica a hipertermiei maligne, se recomanda evitarea administrarii concomitente a blocantelor canalelor de calciu, cum este amlodipina, din cauza riscului de hiperkaliemie. Efectele amlodipinei asupra altor medicamente Efectele amlodipinei de scadere a tensiunii arteriale se adauga efectelor de scadere a tensiunii arteriale ale altor medicamente antihipertensive. În studiile clinice cu privire la interactiune, amlodipina nu a influentat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei. Simvastatina Administrarea concomitenta a unor doze multiple de amlodipina 10 mg si simvastatina 80 mg a determinat o crestere cu 77% a concentratiilor plasmatice de simvastatina, comparativ cu administrarea simvastatinei în monoterapie. La pacientii în tratament concomitent cu amlodipina, se recomanda limitarea dozei de simvastatina la 20 mg pe zi. 4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea

Siguranta utilizarii amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilita. În studiile efectuate la animale, toxicitatea asupra functiei de reproducere a fost observata la doze mari (vezi pct. 5.3). Utilizarea în timpul sarcinii este recomandata doar daca nu exista o alternativa mai sigura de tratament si atunci când afectiunea tratata reprezinta risc mai mare pentru mama si fat. Nu se stie daca amlodipina este excretata în laptele matern. Decizia de a continua/întrerupe alaptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul trebuie facuta prin evaluarea beneficiului alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului cu amlodipina pentru mama. Fertilitatea La unii pacienti tratati cu inhibitori ai canalelor de calciu au fost observate modificari biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoidului. Datele clinice sunt insuficiente în ceea ce priveste efectul potential al amlodipinei asupra fertilitatii. Întrun studiu efectuat la sobolan, s-au observat efecte adverse asupra fertilitatii masculine (vezi pct. 5.3). 4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Amlodipina poate avea o influenta usoara pâna la moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Daca pacientii în tratament cu amlodipina prezinta ameteli, cefalee, fatigabilitate sau greata, capacitatea de reactie poate fi modificata. Se recomanda precautie, în special la initierea tratamentului. 4.8 Reactii adverse Rezumatul profilului de siguranta . Cele mai frecvente reactii adverse raportate în timpul tratamentului sunt somnolenta, ameteli, cefalee, palpitatii, eritem facial, dureri abdominale, greata, edem maleolar, edem si fatigabilitate. Lista tabelara a reactiilor adverse Reactiile adverse ce pot aparea în cursul tratamentului cu amlodipina se clasifica în urmatoarele grupe, în functie de frecventa: - Foarte frecvente (≥1/10) - Frecvente (≥1/100 si <1/10) - Mai putin frecvente (≥1/,000 si <1/100) - Rare (≥1/10000 si <1/1000) - Foarte rare (<1/10000). În cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescatoare a gravitatii. 4.9 Supradozaj La om, experienta privind supradozajul intentionat cu amlodipina este limitata. Simptome Datele disponibile sugereaza ca supradozajul poate determina o vasodilatatie periferica excesiva si, posibil, tahicardie reflexa. A fost raportata hipotensiune arteriala marcata si prelungita pâna la soc, inclusiv cu evolutie letala. Tratament Hipotensiunea arteriala clinic semnificativa necesita suport cardiovascular activ, inclusiv monitorizarea frecventa a functiei cardiace si respiratorii, ridicarea extremitatilor si supravegherea volumului circulator si a diurezei. Administrarea unui vasoconstrictor poate fi utila pentru corectarea tonusului vascular si a tensiunii arteriale, cu conditia sa nu existe nici o contraindicatie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasa de gluconat de calciu poate fi utila pentru contracararea efectelor blocarii canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în anumite cazuri de supradozaj. La voluntarii sanatosi, utilizarea carbunelui activat într-o perioada de pâna la 2 ore dupa administrarea medicamentului, a determinat scaderea ratei de absorbtie a amlodipinei. Deoarece amlodipina se leaga în proportie foarte mare de proteinele plasmatice, este putin probabil ca dializa sa fie eficace.

5.1 Proprietati farmacodinamice , Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01. Amlodipina este un inhibitor al influxului ionilor de calciu, din grupul dihidropiridinei (blocant al canalelor lente sau antagonist al ionului de calciu) si inhiba influxul ionilor de calciu prin membrana celulara a fibrelor musculare netede cardiace si vasculare. Mecanismul de actiune antihipertensiva este determinat de efectul relaxant direct al amlodipinei asupra muschiului neted vascular. Mecanismul exact al actiunii în angina pectorala nu este cunoscut în totalitate, însa se considera ca efectul antiischemic al amlodipinei este determinat de doua mecanisme: 1. Amlodipina dilata arteriolele periferice si astfel scade rezistenta periferica totala (postsarcina) împotriva careia functioneaza inima. Deoarece frecventa cardiaca nu se modifica, scaderea sarcinii inimii reduce consumul de energie si necesarul de oxigen al miocardului. 2. Mecanismul de actiune al amlodipinei implica, probabil, si dilatarea arterelor si arteriolelor coronare, atât în zonele miocardice normale, cât si în zonele cu ischemie. Dilatarea vaselor coronare creste aportul miocardic de oxigen la pacientii cu spasm arterial coronar (angina Prinzmetal sau angina pectorala varianta). La pacientii cu hipertensiune arteriala, administrarea amlodipinei o data pe zi determina scaderea clinic semnificativa a tensiunii arteriale (atât în clinostatism, cât si în ortostatism) pentru o perioada de 24 ore. Datorita debutului lent al actiunii, hipotensiunea arteriala acuta nu reprezinta o caracteristica a tratamentului cu amlodipina. La pacientii cu angina pectorala, administrarea de amlodipina în doza zilnica unica prelungeste timpul total de efort, întârzie aparitia episodului anginos si a subdenivelarii segmentului ST cu 1 mm, si scade atât frecventa episoadelor anginoase, cât si necesitatea administrarii comprimatelor care contin nitroglicerina. Tratamentul cu amlodipina nu a fost asociat cu vre-un efect advers metabolic sau cu modificari ale lipidemiei, astfel încât amlodipina poate fi utilizata la pacientii cu astm bronsic, diabet zaharat si guta. Utilizarea amlodipinei la pacienții cu boala arteriala coronariana Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacientii cu boala coronariana (BC) a fost evaluata într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo la 1997 pacienti: Comparison of Amlodipine vs. Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis (CAMELOT). Dintre pacienti, 663 au fost tratati cu amlodipina 5-10 mg, 673 pacienti au fost tratati cu enalapril 10-20 mg, si 655 pacienti au fost tratati cu placebo, în plus fata de tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice si acid acetilsalicilic, pentru o perioada de 2 ani. Rezultatele principale privind eficacitatea sunt prezentate în tabelul 1. Rezultatele indica faptul ca tratamentul cu amlodipina a fost asociat cu mai puține spitalizari pentru angina pectorala si mai putine proceduri de revascularizare la pacienti cu BC. Tabel 1. Incidenta rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT 5.2 Proprietati farmacocinetice , Absorbtia, distributia si legarea de proteinele plasmatice Dupa administrarea orala a dozelor recomandate, amlodipina este bine absorbita, cu concentratii maxime atinse într-o perioada de 6-12 ore de la administrare. Biodisponibilitatea absoluta este de 64% pâna la 80%. Volumul aparent de distributie 10 este de aproximativ 21 l/kg greutate corporala. Studiile in vitro au aratat ca aproximativ 97,5% din amlodipina circulanta este legata de proteinele plasmatice. Absorbtia amlodipinei nu este influentata de consumul de alimente. Metabolizare/eliminare Timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore si este în concordanta cu administrarea unica zilnica. Amlodipina este în mare parte metabolizata hepatic, rezultând metaboliti inactivi, care sunt excretati în urina : 10% sub forma de substanta nemodificata si 60% sub forma de metaboliti. Utilizare în insuficienta hepatica Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacientii cu insuficienta hepatica sunt foarte limitate. Pacientii cu insuficienta hepatica prezinta un clearance scazut al amlodipinei, care determina un timp de înjumatatire plasmatica prin eliminare prelungit si o crestere a ASC de aproximativ 40–60%. Utilizare la vârstnici Timpul necesar pentru a atinge valorile concentratiilor plasmatice maxime ale amlodipina este similar cu cel observat la pacientii mai tineri. Clearance-ul amlodipinei are tendinta de scadere, ceea ce determina cresterea ASC si a timp de înjumatatire plasmatica prin eliminare la pacientii vârstnici. Cresterea ASC si a timpului de înjumatatire prin eliminare la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva au fost conform asteptarilor, pentru grupa de vârsta studiata.. Utilizare la copii si adolescenti Un studiu de farmacocinetoca, efectuat pe grupe de vârsta, a inclus 74 de copii si adolescenti hipertensivi cu vârsta cuprinsa între 1 an si 17 ani (cu 34 pacienti cu vârsta cuprinsa între 6 si 12 ani si 28 pacienti cu vârsta cuprinsa între 13 si 17 ani), tratati cu amlodipina în doze cuprinse între 1,25 mg si 20 mg, administrate o data sau de doua ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsa între 6 si 12 ani si la adolescentii cu vârsta cuprinsa între 13 ani si 17 ani, clearance-ul oral standard (CL/F) a fost de 22,5 si, respectiv, 27,4 l/ora la copiii si adolescentii de sex masculin si de 16,4 si, respectiv, 21,3 l/ora copiii si adolescentii de sex feminin. A fost observata o variabilitate mare individuala a concentratiilor plasmatice. Datele raportate pentru copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate. 5.3 Date preclinice de siguranta Toxicitate asupra functiei de reproducere Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere efectuate la sobolani si soareci au aratat întârzierea momentului nasterii, prelungirea duratei travaliului si reducerea supravietuirii puilor, în cazul administrarii de doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât dozele recomandate la om, exprimate în mg/kg. Influenta asupra fertilitatii La sobolanii tratati cu amlodipina (masculi tratati timp de 64 zile si administrare la femele timp de 14 zile înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg si zi (de 8 ori* doza maxima recomandata la om, exprimata în mg/m2) nu a fost observata influentarea fertilitatii. Într-un alt studiu efectuat la sobolani în care sobolanii masculi au fost tratati cu amlodipina besilat timp de 30 de zile, în doze comparabile cu dozele recomandate la om exprimate în mg/kg, au fost observate scaderi ale concentratiilor plasmatice de hormon de stimulare foliculara si testosteron, scaderea densitatii spermei si scaderea numarului de spermatozoizi maturi si celule Sertoli. Carcinogeneza, mutageneza La sobolanii si soarecii carora li s-administrat oral amlodipina timp de doi ani, la concentratii echivalente cu doze zilnice de 0,5 mg/kg si zi, 1,25 mg/kg si zi si 2,5 mg/kg si zi, nu au fost observate efecte carcinogene. Cea mai mare doza administrata (la soareci, similara cu, iar la sobolani de doua ori mai mare* decât doza zilnica maxima recomandata la om – de 10 mg, exprimata în mg/m2) a fost aproximativ egala cu doza maxima tolerata la soareci, dar nu si cu doza maxima tolerata la sobolani. Studiile de mutagenitate nu evidentiat efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau cromozomilor. * Raportat la pacienti cu greutatea de 50 kg. 6. PROPRIETATI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipientilor Celuloza microcristalina (E 460) Amidon de porumb pregelatinizat Amidonglicolat de sodiu Siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu (E 572) 6.2 Incompatibilitati Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 4 ani 6.4 Precautii speciale pentru pastrare A se pastra la temperaturi sub 30 °C. A se pastra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumina ?i umiditate. 6.5 Natura si continutul ambalajului Blistere (Al, OPA-Al-PVC): 30 comprimate 5 mg (3 blistere a câte 10 comprimate), în cutie. Blistere (Al, OPA-Al-PVC): 30 comprimate 10 mg (3 blistere a câte 10 comprimate), în cutie. 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fara cerinte speciale. 7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia 8. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie 2015

Fiecare comprimat contine amlodipina 5 mg sau 10 mg, sub forma de maleat deamlodipina 6,42 mg sau 12,84 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICA Comprimat. Comprimate albe, rotunde, usor biconvexe, cu margini tesite, cu incizie pe una dintre fete. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicatii terapeutice Hipertensiune arteriala Angina pectorala cronica stabila Angina vasospastica (Prinzmetal). 4.2 Doze si mod de administrare Doze Adulti Doza zilnica initiala uzuala în hipertensiunea arteriala si în angina pectorala este de 5 mg o data pe zi. Doza poate fi crescuta pâna la doza maxima de 10 mg, în functie de raspunsul individual al pacientului la tratament. La pacientii hipertensivi, amlodipina a fost utilizata în asociere cu un diuretic tiazidic, alfa-blocant, beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei. Pentru tratamentul anginei pectorale, Tenox poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacientii cu angina pectorala refractara la nitrati si/sau în asociere cu o doza adecvata de beta-blocante. Nu este necesara ajustarea dozei de Tenox în cazul administrarii concomitente de diuretice tiazidice, beta-blocante si inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,. Grupe speciale de populatie Vârstnici Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21680 din 23.04.2015 nr. 21681 din 23.04.2015 Anexa 1 Tenox administrat în doze similare la pacienti vârstnici si la pacientii tineri, este la fel de bine tolerat. La pacientii vârstnici sunt recomandate schemele de tratament standard, însa cresterea dozelor necesita precautie (vezi pct. 4.4 si 5.2). Insuficienta hepatica . Nu au fost înca stabilite recomandari de doze la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pâna la moderata; prin urmare alegerea dozei necesita precautie iar initierea tratamentului necesita doze minime (vezi pct. 4.4 si 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost înca studiata în cazul insuficientei hepatice severe. La pacientii cu insuficienta hepatica severa, initierea tratamentului trebuie facuta cu doza minima, iar cresterea dozei trebuie efectuata în doze mici. Insuficienta renala Modificarile concentratiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale, prin urmare se recomanda tratamentul cu doze uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializa. Copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala cu vârsta cuprinsa între 6 si 17 ani Doza orala recomandata în hipertensiune arteriala la copii si adolescenti cu vârsta cuprinsa între 6 si 17 ani este de 2,5 mg o data pe zi în initierea tratamentului, care poate fi crescuta pâna la 5 mg o data pe zi, daca valorile tinta ale tensiunii arteriale nu sunt atinse dupa 4 saptamâni de tratament. Administrarea de doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii si adolescenti (vezi pct. 5.1 si 5.2). Copii cu vârsta sub 6 ani Nu exista date disponibile. Mod de administrare Comprimat pentru administrare orala. 4.3 Contraindicatii Amlodipina este contraindicata la pacientii cu: - hipersensibilitate la derivatii de dihidropiridina, substan?a activa sau la oricare dintre excipientii enumera?i la pct. 6.1. - hipotensiune arteriala severa - soc (inclusiv soc cardiogen) - obstruc?ia caii de ejectie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoza aortica de grad înalt) - insuficienta cardiaca instabila hemodinamic dupa infarct miocardic acut. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Siguranta si eficacitatea amlodipinei în tratamentul crizei hipertensive nu au fost stabilite. Pacienti cu insuficienta cardiaca Pacienti cu insuficienta cardiaca trebuie tratati cu precautie. Într-un studiu de lunga durata, controlat cu placebo, la pacienti cu insuficienta cardiaca severa (clasa NYHA III si IV), incidenta raportata a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipina, în comparatie cu grupul tratat cu placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizate cu precautie la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva, deoarece acestea pot creste riscul de evenimente cardiovasculare ulterioare si mortalitatea. Utilizarea la pacienti cu insuficienta hepatica . Timpul de înjumatatire plasmatica prin eliminare al amlodipinei este prelungit iar valorile ASC sunt crescute la pacientii cu insuficienta hepatica; recomandarile privind schema de tratament nu au fost stabilite. Prin urmare, tratamentul cu amlodipina necesita precautie si doze mici, atât la initierea tratamentului cât si la cresterea dozei. La pacientii cu insuficienta hepatica severa poate fi necesara cresterea treptata a