Protaphane® HM

Protaphane® HM se foloseşte pentru injectare sub piele (subcutanată). Nu injectaţi niciodată insulina direct în muşchi sau în venă. Schimbaţi mereu locul injectării chiar şi în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice, pentru a evita formarea de noduli sau adâncituri în piele. Cele mai indicate locuri pentru autoinjectare sunt: fesele, faţa anterioară a coapselor sau regiunea superioară a braţului. Cum să vă injectaţi Protaphane® HM, când se administrează în monoterapie sau în asociere cu o insulină cu acţiune rapidă ► Asiguraţi-vă utilizaţi seringi cu scală corespunzătoare. ► Trageţi în seringă un volum de aer egal cu doza de insulină care trebuie injectată. ► Urmaţi instrucţiunile medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. ► Imediat înainte de injectare, rulaţi între palme flaconul Protaphane® HM până când lichidul devine alb şi uniform tulbure. Omogenizarea este mai uşoară dacă insulina a ajuns la temperatura camerei. ► Injectaţi insulina sub piele. Utilizaţi tehnica de injectare recomandată de medicul dumneavoastră sau de asistenta medicală. ► Menţineţi acul sub piele timp de cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că aţi administrat întreaga doză. Copii. Preparatele de insulină umană biosintetică sunt eficiente şi sigure în tratamentul diabetului zaharat la diferite grupe de vârstă la copii şi adolescenţi. Doza zilnică la copii şi adolescenţi depinde de stadiul bolii, masă corporală, vârstă, dietă, efort fizic, insulinorezistenţă şi dinamica glicemiei.

► În pompele de insulină; ► Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la insulină umană sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului; ► Dacă simţiţi că veţi avea o reacţie hipoglicemică (concentraţie mică a zahărului din sânge); ► Dacă capacul protector nu este închis etanş sau lipseşte. Fiecare flacon este prevăzut cu un capac protector din plastic, prevăzut pentru a putea verifica dacă flaconul a fost deschis. Dacă acest capac nu este în perfectă stare atunci când vi se dă medicamentul, returnaţi flaconul la farmacie. ► Dacă preparatul nu a fost păstrat corespunzător sau a fost congelat. ► Dacă suspensia de insulină nu este uniform albă şi tulbure după omogenizare. Înainte de a utiliza Protaphane® HM: ► Verificaţi eticheta, pentru a vă asigura că aveţi tipul potrivit de insulină; ► Îndepărtaţi capacul protector, din plastic. Hipoglicemie. Hipersensibilitate la insulina umană sau la oricare dintre componentele medicamentului. Nu utilizaţi Protaphane® HM dacă lichidul din flacon nu devine alb şi uniform tulbure după omogenizare. TERMEN DE VALABILITATE 30 luni. STATUTUL LEGAL Cu prescripţie medicală. DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI Februarie 2016. DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE Novo Nordisk A/S, Danemarca Numele şi adresa producătorului Novo Nordisk SA (Danemarca). Novo Alle, DK-2880 Bagsvaerd, Danemarca Novo Nordisk Production SAS (France). 45 avenue d'Orleans, 28000 Chartres, France.

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului (în special în cazul diabetului zaharat de tip 1) poate cauza hiperglicemie. De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele include sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală. Hipoglicemia poate apărea în cazul, în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar. Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens poate cauza hipoglicemie. Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară. Trecerea unui pacient pe o altă marcă sau alt tip de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (producătorului), tipului, originii (insulină umană sau analog de insulină umană) şi/sau metodei de fabricaţie pot impune modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Protaphane® HM poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulina utilizată în mod obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament. Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice, poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Protaphane® HM. Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului, deoarece aceasta presupune administrarea insulinei şi a meselor la alte ore. Suspensiile de insulină nu se utilizează în pompele de perfuzie a insulinei. Asocierea preparatelor de insulină cu tiazolidinedionele Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când tiazolidinediona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea tiazolidinedionei cu insulina. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi de către medic pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu tiazolidinedionă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace. Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera placentară. Se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea a pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, precum şi la suspectarea gravidităţii, deoarece atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. Necesarul de insulină scade de obicei în primul trimestru de sarcină şi creşte considerabil în trimestrul II şi III. După naştere, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină. Nu există restricţii în tratamentul diabetului cu insulină nici în perioada de alăptare, deoarece tratamentul mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, pentru mamă poate fi necesară o ajustare a dozei şi/sau dietei.

Se cunoaşte că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină: Medicamente antidiabetice orale (AO), inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide. Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină: Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol. Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei şi pot întârzia revenirea din starea de hipoglicemie. Octreotidul/lanreotidul poate atât reduce, cât şi creşte necesarul de insulină. Alcoolul poate intensifica sau reduce efectul hipoglicemiant al insulinei. Incompatibilităţi Suspensiile de insulină nu trebuie adăugate în soluţiile perfuzabile. PREZENTARE, AMBALAJ Flacon din sticlă cu volum de 10 ml, închis cu un dop de cauciuc şi cu un capac protector de plastic.

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor). Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia, înainte de a se aşeza la volan. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

Cea mai frecventă reacţie adversă în insulinoterapie este hipoglicemia. Conform rezultatelor studiilor clinice efectuate, cât şi conform datelor înregistrate după lansarea preparatului pe piaţă, frecvenţa apariţiei hipoglicemiei variază la diferite grupe de pacienţi, cât şi în dependenţă de regimul de dozare și de nivelul controlului glicemic (vezi informaţia de mai jos). La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie, edeme şi reacţii la locul injectării (durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, edem şi prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacţii sunt de natură tranzitorie. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice. Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile Neuropatie periferică (neuropatie dureroasă) – rare. Tulburări oculare Tulburări de refracţie - mai puţin frecvente. Retinopatie diabetică - mai puţin frecvente. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Lipodistrofie* - mai puţin frecvente. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Reacţii la nivelul locului de administrare - mai puţin frecvente. Edem - mai puţin frecvente. * - vezi informaţia de mai jos Descrierea reacţiilor adverse selectate Reacţii anafilactice Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii, hipotensiune arterială şi ameţeli/pierderea conştienţei) este foarte rară, dar poate pune viaţa în pericol. Hipoglicemia Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot include transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii. Lipodistrofia Lipodistrofia a fost raportată mai puţin frecvent. Lipodistrofia poate să apară la nivelul locului de injectare. Raportarea reacțiilor adverse Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau e-mail:[email protected]

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă sunt administrate doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului. Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr. Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1,0 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute, trebuie administrată glucoză intravenos. După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

Proprietăţi farmacodinamice Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat. Protaphane® НМ este o insulină cu acţiune prelungită. În mediu, profilul de acţiune după injectarea subcutanată este următorul: debutul acţiunii – apare în ½ oră; efectul maxim – în 4-12 ore; durata de acţiune – aproximativ 24 ore. Proprietăţi farmacocinetice Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie. Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii considerabile intra- şi interindividuale. Absorbţie Concentraţia plasmatică maximă a insulinei este atinsă în 2-18 ore de la administrarea subcutanată. Distribuţie Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi). Metabolism S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi. Eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de viteza absorbţiei din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t ½) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea propriu-zisă a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t ½ de câteva minute). Studiile au evidenţiat un t ½ de aproximativ 5-10 ore. Date preclinice de siguranţă În urma administrării preparatului Protaphane® НМ, datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale far Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii îşi intensifică activitatea fizică sau îşi modifică dieta obişnuită. Ajustarea dozei poate fi necesară când un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul. Administrare Protaphane® НМ este destinat pentru administrare subcutanată. Suspensiile de insulină nu se administrează niciodată intravenos. Protaphane® НМ se administrează subcutanat în coapsă. De asemenea, se poate administra în peretele abdominal, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea subcutanată în coapsă asigură o absorbţie mai lentă şi mai puţin variabilă decât din alte locuri de injectare. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale. Acul trebuie ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Flacoanele de Protaphane® НМ sunt destinate utilizării împreună cu seringile de administrare a insulinei cu scală de unităţi corespunzătoare. Protaphane® НМ este însoţit de instrucţiunea pentru administrare, care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate Instrucţiuni de utilizare a preparatului Protaphane® HM pentru pacient

Înainte de deschidere: a se păstra la frigider la temperaturi între 2°C - 8°C (nu prea aproape de congelator). A nu se congela. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. A nu expune preparatul la acţiunea căldurii sau razelor solare directe. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Fiecare flacon este prevăzut cu un capac de protecţie din plastic, codificat după culoare. Dacă acest capac nu este închis etanş sau lipseşte, returnaţi flaconul la farmacie. În timpul utilizării: a nu se păstra la frigider. După prima deschidere, flaconul Protaphane® HM poate fi păstrat 6 săptămâni la temperatura camerei (sub 25°C) sau 4 săptămâni la temperaturi până la 30°C. Este interzisă administrarea preparatelor de insulină, care au fost congelate.

1 ml de suspensie injectabilă conţine 100 UI insulină umană biosintetică (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae); 1 flacon conţine 10 ml echivalent cu 1000 UI; 1 UI (Unitate Internaţională) corespunde cu 0,035 mg insulină umană anhidră; excipienţi: clorură de zinc, glicerol, metacrezol, fenol, hidrogenofosfat de disodiu dihidrat, hidroxid de sodiu, acid clorhidric, sulfat de protamină, apă pentru preparate injectabile. FORMA FARMACEUTICĂ Suspensie injectabilă. DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Proprietăţi fizico-chimice de bază: suspensie apoasă de insulină umană, neutră, tulbure, de culoare albă. GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC Remediu antidiabetic. Insulină şi analogi cu acţiune intermediară. Cod ATC: A10A C01.